.

Cand eram mica, imi doream sa schimb lumea. Imi doream sa fac un lucru de care sa stiu ca sunt mandra. Nu mi-am dorit niciodata sa am o viata fericita, nu mi-am dorit niciodata sa fiu o printesa, sa-mi gasesc printul pe cal alb. Uneori e mai bine ca lucrurile sa nu fie perfecte, macar sti ca sunt adevarate.. Am crescut uitandu-ma alaturi de tatal meu la filmele de actiune, inchipuindu-mi cum va fi viata mea cand voi creste mare. Imi doream sa plec din tara asta, sa ma indragostesc de persoana nepotrivita, sa ma lupt cu mine insami, sa castig si sa merg mai departe. Sa stiu ce e durerea si sa ma bucur nespus de mult cand dau de fericire. Poate ca voi face asta la un moment dat, niciodata sa nu spui niciodata. Iar in privinta schimbarii lumii, asa ceva e imposibil. Asa ca, de ce sa nu ma schimb pe mine? Iar prin asta, ii schimb si pe cei din jurul meu. Si ma refer la persoanele pe care le iubesc. Iar asa schimb lumea, lumea mea!

Devils inside my heart

Imi ridic privirea spre cerul suparat, intunecat, gata-gata sa inceapa sa planga. Inchid ochii si o lacrima mi se prelinge pe obrazul infierbantat. Ma gandesc cat de mult mi-a fost dor. Cat de mult timp am putut sa neg acest dor. Si ma gandesc cat de absurd e, cat de aiurea m-am purtat. Precum un copil mic, care isi pierde jucaria si da vina pe prietenul sau cel mai bun. Lacrimile dintr-o data au inceput sa izbucneasca precum o furtuna. Mi-am pus mana la ochi, incercand sa le opresc. Mi-am sters lacrimile. A fost de parca mi-as fi sters cu buretele toate amintirile. Totul a disparut acum. Precum un truc de magie.

Urasc, dar iubesc.

Urasc faptul ca il vad oriunde in jurul meu. Urasc zambetul ala smecher. Urasc parul acela brunet. Urasc fitoasele. Urasc mizeria dupa biroul meu. Urasc faptul ca mi-e somn. Urasc ca e urat afara. Urasc ca sunt asa o proasta uneori. Urasc pozele acelea minunate. Urasc faptul ca nu am unghiile albastre acum. Urasc filmul acela de la tv. Urasc melodia pe care o ascult acum. Urasc nepasarea mea. Urasc sa stau in casa. Urasc sa ma uit pe pereti. Urasc sticla asta cu apa care sta langa laptopul meu. Urasc parfumul acela. Urasc tricoul meu gri. Urasc esarfa mea preferata. Urasc ca mi-am pierdut pixul. Urasc sa dorm. Urasc sa pierd timpul. Urasc faptul ca am obosit sa urasc. 

Titanic.

Inainte de toate vreau sa spun ca am revenit. Am prea multe ganduri in cap si prea putina putere sa rezist. 
Zilele trecute am fost sa vad Titanic in 3D, si pot spune ca de-abea acum, dupa 14 ani de viata, am putut intelege filmul pe deplin. Cred ca l-am vazut de minim 10 ori, insa acum i-am inteles mesajul. Am inteles ca iubirea adevarata se poate naste foarte usor. Din doi straini, doua priviri, doua suflete, doua inimi care bat una pentru cealalta. Si in acelasi timp, mi-am dat seama ca poti foarte usor sa pierzi ceea ce iubesti mai mult. In cateva fractiuni de secunda. Asa cum a venit, la fel a si plecat, pentru totdeauna...

Nu mai scriu pe blog !

Ok, deci, vroiam sa va anunt ca, incepand de acum, nu cred ca voi mai scrie pe blog. Cel putin pentru o vreme. Vreau sa ma ocup de viata reala acum. V-am pupat, sa fiti la fel in continuare ! :*