Urasc faptul ca il vad oriunde in jurul meu. Urasc zambetul ala smecher. Urasc parul acela brunet. Urasc fitoasele. Urasc mizeria dupa biroul meu. Urasc faptul ca mi-e somn. Urasc ca e urat afara. Urasc ca sunt asa o proasta uneori. Urasc pozele acelea minunate. Urasc faptul ca nu am unghiile albastre acum. Urasc filmul acela de la tv. Urasc melodia pe care o ascult acum. Urasc nepasarea mea. Urasc sa stau in casa. Urasc sa ma uit pe pereti. Urasc sticla asta cu apa care sta langa laptopul meu. Urasc parfumul acela. Urasc tricoul meu gri. Urasc esarfa mea preferata. Urasc ca mi-am pierdut pixul. Urasc sa dorm. Urasc sa pierd timpul. Urasc faptul ca am obosit sa urasc.
Inainte de toate vreau sa spun ca am revenit. Am prea multe ganduri in cap si prea putina putere sa rezist.
Zilele trecute am fost sa vad Titanic in 3D, si pot spune ca de-abea acum, dupa 14 ani de viata, am putut intelege filmul pe deplin. Cred ca l-am vazut de minim 10 ori, insa acum i-am inteles mesajul. Am inteles ca iubirea adevarata se poate naste foarte usor. Din doi straini, doua priviri, doua suflete, doua inimi care bat una pentru cealalta. Si in acelasi timp, mi-am dat seama ca poti foarte usor sa pierzi ceea ce iubesti mai mult. In cateva fractiuni de secunda. Asa cum a venit, la fel a si plecat, pentru totdeauna...
Ok, deci, vroiam sa va anunt ca, incepand de acum, nu cred ca voi mai scrie pe blog. Cel putin pentru o vreme. Vreau sa ma ocup de viata reala acum. V-am pupat, sa fiti la fel in continuare ! :*
