23 ianuarie 2011

Dorinţă.


Stateam si ma gandeam... cum ar fi viata mea daca nu as mai fi EU. Daca as fi altcineva. 
Daca sufletul meu ar trai in corpul altcuiva.


M-am ridicat in capul oaselor. M-am plictisita sa stau toata ziua tolanita in pat de parca as fi paralizata. M-am uitat la mainile mele. Erau mult, mult mai palide decat deobicei. Adica, ce vorbesc eu aici ? Eu nu sunt palida. Pielea mea este de culoarea ciocolatei cu lapte.
M-am ridicat din pat si m-am dus la baie sa ma uit in oglinda. Oi fi racita, cine stie.
Parul meu castaniu si lung, era acum blond, scurt si cu usoare influente rosiatice. 
Ochii care imi erau odinioara de un negru intens erau acum verzi. Verzi precum niste smaralde neslefuite. 
Ceva se intampla cu mine. Nu m-am alarmat. Deocamdata. Probabil ca visam. 
Unul din acele vise ciudate ale mele. Uff, nu am mai avut unul de luni intregi. Mai precis, decand plecase Austin. 
M-am dus din nou in camera si m-am asezat pe pat. Am inceput sa imi ciupesc antebratul drept.
-Haide Emma. Trezeste-te. Nu e amuzant.
Nimic. Am continuat asa vreo jumatete de ora. Tot nimic. Ce era cu mine ? Ce se intamplase ?
Si atunci mi-am adus aminte de intrebarea pe care mi-o pusesem cu doua zile in urma: "Cum ar fi daca as fi altcineva ? "
Uite raspunsul. Pf, doar un raspuns. Mai am inca o multime de intrebari.
Oricum, acum am probleme mai importante. De exemplu: Cat o sa dureze chiestia asta ?
Fara suparare, dar nu prea imi place sa fiu blonda. E.. e prea ciudat. 
A, da. Pe langa faptul ca ma aflam in corpul altcuiva, vorbeam germana. GERMANA. Daca nu as fi gandit ceea ce vorbesc, sunt 100% ca nu intelegeam ce zic. 
Sa lasam asta deoparte. Usa camerei se deschise. Si ghiciti cine intra. Austin. Fostul meu prieten. Hai ca asta chiar era ciudat.
-Leah, haide ! Ce mai astepti ? Imbraca-te. Trebuie sa plecam. Zise el pe un ton superior care ma enerva intotdeauna. 
Ah, era clar ca nu stia ca eu sunt in corpul acestei Leah. Deci, am jucat jocul. Vroiam doar sa imi bag putin nasul unde nu imi fierbe oala. Intotdeauna am fost curioasa de fel. 
-Ok. Ma duc sa ma imbrac si ma intorc.
Am intrat in baie si am tras pe mine o pereche de Levi's negri si un tricou portocaliu pe care le-am gasit pe blatul de la chiuveta. 
Am iesit din baie si m-am indreptat spre pat ca sa ma asez si sa ma incalt cu tenesii albi pe care i-am gasit langa noptiera. 



[Nu stiu ce e cu asta. A fost ceva asa, pe moment. :d]

19 ianuarie 2011

Foc.



Foc şi Gheaţă

Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări,
Alţii spun că în gheaţă.
Din ce-am gustat eu din dorinţă ,
Îi cred pe cei ce spun de flăcări.
Dar dacă ar fi să pier de două ori,
Cred că am învăţat destule despre ură
Ca să spun că pentru distrugere
E la fel de bună şi gheaţa
Şi ar fi suficientă.



                                                                                                              Robert Frost.




                                                                                                                                           

Damnare.



Viată reală !?


                                         
Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă.
Prea iute pentru cei care se tem.
Prea lung pentru cei care se plâng,
Prea scurt pentru cei care sărbătoresc.
Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.

Infruntarea.


Ce fac acum o fac dupa dreptate.
N-am sa v-o spun, voi stele preacurate.
Dreptatea e acum de partea mea.
Nici Cerul sfant nimic nu va putea.
Ii voi varsa inselatoru-i sange,
O! Pielea-aceasta alba ca zapada...


Jur ca se schimbase fizic si, in ciuda emotiei si a jenei pe care o simteam coplesindu-ma, pentru ca stiam ca avea sa se transforme intr-o scena in public si extrem de stanjenitoare, ii apreciam talentul enorm.
Apoi s-a intors spre mine si abia puteam gandi din cauza batailor inimii cand mi-a pus mainile pe umeri.


...Nici lui Prometeu
Cu focul lui divin.Cand am cules
Dintr-o gradina-un trandafir ales,
El pe tulpina nu mai poate creste, 
Si-oricat l-as adapa, se vestejeste,
Ce dulce-i trandafirul pe tulpina!


Apoi, spre uluiala mea, Erik s-a aplecat si m-a sarutat pe gura. Sarutul lui era aspru si tandru, arzand de manie si de tradare,dar,cu toate astea, parea ca nu vrea sa-si mai desprinda buzele de ale mele. Mi-a luat respiratia, mi s-a facut greata si mi se invartea capul.
Doamne, cat de mult vroiam sa fiu iar prietena lui!
Mi-am venit in fire in timp ce el spunea replicile dupa care trebuia sa incep eu.


Plang, plang duios! Dar lacrimile mele
Sunt sub pecetea aprigelor stele.
In suflet simt un chin dumnezeiesc.
La moarte ce-am iubit sa osandesc.
Ah! Se trezeste!

         


                      CASA NOPTII.
                                                 Volumul 4 - Infruntarea.