16 septembrie 2010

Copilarie.

Primul cuvant, primul zambet, primii pasi...copilaria. cu toti am avut parte de copilarie, fie mai fericita, fie mai trista..Eu pot sa spun ca am avut o copilarie fericita, insa...
Uneori imi dau seama cat de repede au trecut anii, ca ma fac din ce in ce mai mare si ca ma schimb pe zi ce trece..
Am ocazia sa fiu pe coridor cu pustii dintr'a 5-a si imi amintesc ca eram si eu ca ei. nebuni, fara sa se gandeasca la ziua de maine..copii. vreau sa mai fiu inca odata fetita de 4 ani, care statea sub birou si se juca cu papusile. Am fost un copil cuminte cand eram mica..ma duceam in camera mea si acolo stateam pana cand trebuia sa ma culc, asta spre deosebire de fratele meu care e complet opusu` meu. Da, imi iubesc fratele, si desi ne mai certam, stiu ca el imi va fi aproape cand imi va fi mai greu..

12 septembrie 2010

12 : 37 AM

Lumea din 1800.
Georgiana Cavendish (1757-1806), ducesă de Devonshire, a fost celebră pe vremea sa nu atât datorită faptului că era soţia ducelui de Devonshire (cel mai puternic nobil din Anglia în acele timpuri), cât mai ales vieţii şi activităţii sale în societatea engleză de acum mai bine de două secole.
Fiind de o frumuseţe recunoscută, şi fiind implicată puternic în viaţa socială, ducesa a fost o activistă puternică în campania electorală, în vremurile în care, în Anglia, femeile nu aveau drept de vot. În timpul alegerilor generale din anul 1784, s-a zvonit faptul că ducesa (care-i sprijinea pe liberali, rivalii conservatorilor), oferea săruturi în schimbul voturilor pentru Partidul Liberal, lucru care a fost satirizat de caricaturistul englez Thomas Rowlandson în lucrarea sa: “Devonshire, sau cea mai sigură metodă de a obţine voturi”. Celebru a fost şi complimentul adresat de un gunoier irlandez ducesei, atunci când aceasta cobora din trăsura sa: “Să fii binecuvântată, doamna mea, şi lasă-mi să-mi aprind pipa din lumina ochilor tăi!”, un compliment care a făcut-o să afirme de multe ori, în faţa altor persoane că: “După complimentul adresat de gunoier, toate complimentele care mi se mai fac mi se par insipide.”
În schimb, ducesa a avut o căsătorie destul de nereuşită, întrucât, pe lângă nenumăratele avorturi de care a avut parte, ea a trebuit să o accepte, până la sfârşitul vieţii, pe amanta soţului său, Lady Elisabeth Foster, alături de care a format un adevărat “menage en trois” în reşedinţa ducelui, Devonshire House. Din legătura sa intimă cu Charles Grey, viitorul prim-ministru al Marii Britanii, Georgiana a născut o fetiţă, Eliza, pe care a dat-o în îngrijirea amantului său.
Georgiana nu a fost celebră doar datorită activităţii sale sociale, frumuseţii şi stilului său, sau doar implicării sale în campania electorală, ci şi datorită atracţiei sale pentru jocurile de noroc. S-a spus că ea a murit înglodată în datorii, chiar dacă averea soţului ei era imensă. Minunata ducesă s-a stins din viaţă în anul 1806, la vârsta de 48 de ani.

4 septembrie 2010

Zilele trec..



Ce repede trec zilele. Mai e o saptamana si incepe scoala. Cand ma gandesc imi vine sa ma dau cu capu` de pereti. A trecut parca prea repede vacanta. O sa imi fie dor sa ies in fiecare zi pe afara. O sa imi fie dor sa ma culc in fiecare zi la 6 si sa ma scol la 4. dar asta e. asta e cursul vietii si cu toti trebuie sa il urmam, fie ca ne place sau nu. si sa privim partea buna a lucrurilor. o sa ne intanlim cu colegii, o sa schimbam impresi si chiesti din`astea.
btw, ce urat e afara. stateam si ma gandeam, in iunie/iulie de'abea pe la 12 se intuneca si acum la 8 jumate` e o bezna.. :|

In fine, succes tuturor la scoala! o sa avem nevoie..

2 septembrie 2010

Si mai vreau, mai vreau odata. \:d/







4: 01 AM.

nimeni pe mess. Paula nu are ce sa faca asa ca a decis sa scrie inca un post fara sens. oficial e 3 septembrie. :| Se apropie scoala. ce dracu` a trecut vacanta prea repede.
ma rog, va intrebati ce e cu pozele cu tipi aia pe bike'uri, corect?
ei bine, Paula, aici de fata, are o noua pasiune. :))
adica mai multe, dar asta este decat una dintre ele. :))
m-am gandit si in curand o sa tin un post cu chiestiile tembele de care nu pot sa ma dezlipesc.
si probabil o sa va dau si link'ul de la haifutaiu` meu.
hai ca sunt in toane bune asa ca ti`l dau acu.
ai noroc, nu gluma. >;p
stiu ca sunt egoista pentru ca nu am scris si un post cu " 1 Septembrie" dar asta e.
1. Era deja trecut de 12 cand mi`am dat seama.
2. Nu fac ce face toata lumea. :)
Sper ca am avut motive intemeiate sa nu scriu post'ul ala dar oricum, o sa scriu maine, adica azi, m`am tampit un post cu " 3 Septembrie" ca sa fi multumit/multumita.

 hai gata ca ma bag in pat, dau drumu` la tv si pe urma la somn ca maine avem zi grea.
teme/ pe afara/ confruntarea temelor cu mama -> sper sa nu, sper sa nu. :o3

1 septembrie 2010

Hope.

Probabil ca numai cred absolut deloc. E prea complicat. Nici eu nu ma inteleg. :| Am o viata de nimic. Aceleasi lucruri le fac zi de zi. [ma scol, fac dus, mananc, pe mess, afara, ma culc]. Nici macar nu stiu ce zi e. a trebuit sa intreb toata lista ce zi e azi. Trebuie sa revin cu picioarele pe pamant.incurand incepe scoala. acum e mai ok sa fiu cu capu'n nori, dar la scoala?? ce naiba fac la scoala? dorm la ora de religie? nea, ca profa aia nici nu ma suporta, si nu stiu ce i'am facut. :-?? asta mai imi trebuie, si un 2 la religie. :| poate merge sa dorm la geografie, ca profu' oricum vine jumate beat, jumate treaz la ora. :| Cine ma mai intelege si pe mine oare?? sunt prea ciudata.

Bokeh.

Singurătate.

                         Singurătatea...
     O simt destul de des. De fiecare data cand vin acasa, ma duc in camera mea si stau acolo inchisa pana a doua zi cand ies din nou pe afara. E ceva obisnuit pentru mine, dar uneori chiar simt absenta prietenilor.
    Saptamani, zile, ore, minute, secunde, in aceasi incapere mi le petrec. intre cei 4 pereti.
      Uneori am sentimente de frica, alteori de bucurie, de furie, de tristete, sentimente normale.

E prea mult. !

           E prea multa ura in jur. Romania a devenit o tara infecta. E prea mult si numai pot spera ca ceva se va schimba vreodata. Nu poti sa mergi pe strada cu unghiile negri ca deja toti de fac satanist, nu poti sa mergi in pantaloni scurti ca deja toti cocalarii se uita la tine, nu poti sa iti cumperi o masina scumpa ca deja toti spun ca te'ai culcat cu nu stiu care. Toti te judeca insa fara sa stie cine esti cu adevarat.
           Fara prea multa introducere, Romania a devenit o tara de tot cacatul. :|
             

Doar o viaţă avem.






În ziua de azi nu se mai ştie de sensul cuvântului „pace“. Mai ales de pacea sufletească. În fiecare zi stăm şi ne îngreunăm sufletul cu treburi, certuri, griji… Opreşte-te, stai şi uită-te în jur… Ce vezi? O societate distrusă din punct de vedere moral, oameni plictisiţi de viaţă, prefăcuţi, o lume rece, neprietenoasă. La fiecare pas auzim în stânga şi în dreapta înjurături, vedem cum ura, invidia şi scârba devastează sufletul omului şi imaginea lui. Violenţa nu duce la nimic bun. Într-o astfel de societate, idealul omului este profanat, dezonorat, ceea ce îl determină să-şi piardă ultima speranţă pentru o viaţă mai bună, este demoralizat.




Noi trebuie să avem încredere în visul nostru, fiindcă el ne dă putere să continuam. Vom avea multe piedici în drumul pe care l-am ales, dar asta nu înseamnă să ne dăm bătuţi. Trebuie să luptăm, fiindcă fără efort nu câştigi nimic; mai ales că noi nu trebuie să devenim prada vieţii. Trebuie să fim puternici, să fim noi prădători, învingând obstacolele vieţii; să ne folosim instinctele şi inteligenţa. Oamenii îşi rătăcesc mereu drumul, este uman, firesc. Dar dacă renunţăm, atunci eşuăm, nerealizând nimic.



Toţi avem nevoie de prieteni buni, cei cu care putem să dezvăluim secrete, cu care putem vorbi liber, care să ne înţeleagă, în care să avem încredere. Desigur, va fi greu să găsim astfel de oameni, care sunt îngerii noştri păzitori, care să ne susţină, cei care atunci când facem ceva rău să ne atenţioneze că nu e bine (excludem părinţii, care sunt primii la aşa ceva).



Şi ţineţi minte că nu poţi sacrifica ceva pentru un prieten, dacă nu ai un prieten. Şi că acest lucru se câştigă, nu se cere.

Consecinţe.

                 Nimeni Altu` - Încă o poveste.




[Eeeh!] Unchiule, te rog, spune-mi o poveste

Ce poveste?
O poveste ca sa ma adoarma...



A venit toamna, suntem in septembrie '99
S-a intunecat de mult afara si-anceput sa ploua
E vineri seara, stii si tu, e plina scara
De bagabonti ce vor s-alunge plictiseala



Unul aprinde tigarea si toti se strang in cerc
Se arde incet, din cand in cand cineva spune "tine-n piept"
E printre ei un pusti, care n-a pus bani
E clasa a noua la liceu, are vre-o 15 ani



Venise de la scoala, dar a mai stat si el in scara
Sa fie la fel ca ceilalti baieti de cartier
Fumase heroina, da' nu-l interesa
Parea un simplu drog atunci, mai mult de-atat nici ca stia



S-a dus acasa si s-a comportat ciudat
A doua zi la masa a vomitat tot ce-a mancat
Parintii nu s-au prins, crezand ca s-a imbatat
Cand el defapt venise pentru prima data acasa spart



A continuat si a doua zi la fel
Bucuros de noul anturaj din cartier
A trecut o luna, au trecut doua, trei
Dar intr-o zi nici unul dintre ei n-a mai produs lei



Stia, venise randu' lui sa faca ceva
Combinatii cumva, sau sa dea macar impresia
Si cum avea, alocatia pe ultimele luni
Pentru dava le-ajungea, cateva zile banii au fost destui



Baietii lui atunci l-au imbratisat
Iar cel mai jmecher dintre ei i-a zis:
"Fratele meu, tu esti baiat!
Sa moara mama, daca se ia cineva de tine
Sa vii la mine, nu mi-e frica de nimeni stii bine!"



Si de-atunci pustiu, nu stiu cum de s-a schimbat
Asa tot timpul injura si-o luase grav pe dava
Dar nu credea, zicea ca "hata stii tu cum e viata mea"
"Frate nu te mai baga vezi-ti de treaba ta!"



Acum umbla, prin farmacii sa-si ia seringa
Fiindca placerea la tigare incepusa sa se stinga
Ceilalti copii, il stiau de frica si deja
Pustiu se mandrea cu cine statea si cu ce facea
Incepuse si el sa-nvete cum sa faca bani
Si-si luase arfe de cand o ardea printre golani



Se jmecherise p-afara si chiulea de la scoala
Avea tupeu s-o dea cu toti in smardoiala
A fost zmeu, cam un an de zile



Avea intrare la toti traficantii din cartier si era bine
Dar acum avea rauri, nu mai era la fel
Si pe cel mai jmecher l-a prins garda cu marfa la el
Parintii lui stiau, da' n-aveau ce sa-i faca



L-au bagat la Balaceanca poate asa o sa-i treaca
Da' cand a iesit bineinteles c-a tras din prima
Statea spart pe gard zicand "Doamne, ce-mi place heroina!"
Isi ascundea in ghena, fiola, seara si-o siringa



Da' fara sa stie, luase de mult hepatita
Si cu ficatu' varza, continua sa traga
Il vedeam mereu cu tigari, la bucata si o sticla de apa
Statea singur pe gard, brigada s-a spart



Cand si-a dat gherla si-a vrut sa-si faca mai mult ca nu l-a luat
S-au certat, s-au batut, se injurau cand se intalneau
Isi mai vorbeau frumos atunci cand se combinau
Si pustiu, fura din casa acum, vanduse aproape tot



Ta-su' era bolnav, ma-sa nu mai muncea deloc

Era 2003, se lasase de scoala
Si se gandea sa vanda marfa, sau sa plece din tara
Statea p-afara, facandu-si planuri, care s-au destramat
Intr-o zi banala cand totu' s-a terminat



A plecat, sa-si ia dava de la altcineva
Auzise c-a rupt norma marfa, da' nu prea credea
Din doua bile, 15 unitati, da' crema
Si-a stat cateva ore pana si-a gasit o vena



Dupa, ce si-a facut
A inchis ochii si-a cazut
A facut spume si-atat
Acum, e pa! pierdut! Caput!


L-au gasit vecinii, l-au ingropat parintii
Injurand si blestemand soarta lui si sfintii
Iar in cartier, oricare-ar fi el, e la fel
Inca unu' mort, curand o sa uite de el



Aceasta este inca o poveste despre
Un copil ce numai este, peste
El s-a pus de mult pamant
Iar la mormant nu vine nimeni
Si tovarasii luï nu-l maï plang

O, dulce prietenie.

Si uneori ne mai certam, si uneori mai gresim si ne suparam una pe alta desi motivele nu sunt unele intemeiate, dar pana la urma tot prietene ramanem. O cunosc de 6 ani si ea a fost mereu singura care ma consola cand eram suparata, ea era cea care nu ma critica atunci cand faceam vreo prostie si desi am fost certate vara asta, dupa o luna in care nu ne'am vorbit, Alex, caruia ii multumesc, ne`a impacat. Stiu ca am spus o gramada de lucruri grele pe care nu mi le`am inchipuit vreodata ca o sa le spun. Insa, sincera sa fiu nici macar nu mai stiu de ce ne`am certat. Chiar daca uneori mai greseste si mai spune cate ceva la nervi nu o spune cu intentie si stiu ca in adancul sufletului imi este o prietena adevarata. 

    acest post ii este adresat Andreei, cea care mereu m`a sprijinit sa fac unele lucruri si care mereu m`a sfatuit. :)