Mi-e frica de moarte.

Nu am realizat asta pana acum 9 ore, cand stateam in pat, cu ochii fixati pe televizor si lacrimile siroindu-mi pe obraji. Pe ecran se derula povestea lui Susie Salmon din "The lovely bones", o fata de 14 ani, ucisa. Prinsa intre rai si iad. 
Pana acum 9 ore, luam in ras moartea, gandindu-ma ca nu e iad mai rau decat Pamantul. Dar acum.. stau si ma gandesc, cum ar fi sa mor ? As suferi si eu.. si cel mai probabil si familia mea. Adica.. stiu ca e ceva ce nu putem controla.. insa, nu vreau sa se intample prea devreme. Nu acum. Am atatea lucruri pe care as vrea sa le fac. De exemplu :
- sa scriu o carte
- sa devin fotograf profesionist
- sa termin de citit toata biblioteca 
- sa am un prieten/ iubit ( si DA, nu am avut un prieten pana acum )
- sa calatoresc in toata lumea
- sa imi fac suvite albastre in cap
- sa invat sa cant la chitara
- sa imi redecorez camera
- sa merg la liceu si la facultate
- sa ma mut intr-un apartament cu cea mai buna prietena a mea
- sa imi iau carnetul de sofer
- sa fiu alaturi de frate'miu la nunta lui
 Si lista poate continua. Pot incheia doar intr-un fel aceasta postare : Nu vreau sa mor ! Cel putin, nu acum..

Leapsa.

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai..
Paula. 14.


2. Ai porecle ? Care ? 
Da. Mogos/M

3. O melodie trista, una perfecta si una care iti place mult.
Una trista : Doddy & Nane - Falsa
Una perfecta : Lana Del Rey - This is what makes us girls 
una care iti place : Flo Rida & Sia - Wild ones


4. Ai animal de casa? Care?
Din pacate, nu. 


5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?
10 ani cu mine. 


6. Primul citat care-ti vine in minte. Nu trisa, fara Google!
"I've got my middle finger up, I don't really give a fuck."


7. Desenul animat preferat din copilarie:
ScoobyDoo.


8. Iti place inghetata?
Cine nu iubeste inghetata?


9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Nu stiu.


10. Zi-mi un banc!
Fugi d-aici!


Multumesc http://crazy-in-loveee.blogspot.com/ pentru leapsa. 

I don't have a heart. Yet.

Oare chiar vreau sa fac asta ? Oare chiar vreau sa las totul in urma si sa plec ? Sa imi parasesc toti prietenii si ... toate amintirile ? Dar, vorba aia, sunt doar amintiri pierdute-n timp. Suflari de vant pierdute. Pentru totdeauna. Ma intrebam.. cand mori, iei si amintirile cu tine ? Intr-un fel as vrea sa le las naibii aici, sa scap de durere si sa renasc. Dar, intr-un fel, vreau sa le tin aproape de inima, si de fiecare daca cand mi se face dor, sa ma uit la ele, de parca m-as uita la un film vechi. Dar mult, mult mai dureros. Ma gandeam... eu nici macar nu exist. Sunt doar o alta fiinta vie care isi petrece timpul in lumea asta, dar eu.. eu sunt goala pe dinauntru. Am amintiri, am bucurii, am suparari, dar nu am iubit niciodata pe nimeni. CU ADEVARAT. Adica, sa ai o persoana alaturi e foarte important. Parerea mea. Sa ii simti caldura corpului, inima batandu-i in piept, sa simti ca e viu si nevatamat langa tine... Fiind singura persoana care chiar te iubeste. Nu incerc sa o mai dau pe aia cu "sufletele pereche" nu exista, insa, toate sunt sortite esecului. Si ma doare lucrul asta. Ma doare sa vad in jurul meu numai minciuni, certuri si tot felul de cacaturi. Ma doare. Rau. Uneori, simt ca 2012 nu va incepe pentru mine. Nu stiu, dintotdeauna am avut impresia asta. Nu stiu de ce. In fiecare an eram nerabdatoare sa vina revelionul, puii mei, dar acum... acum ma tem de el. Si nu inteleg de ce. Pur si simplu nu inteleg de ce. Uneori, ma trezesc arzand pe dinauntru, simtindu-ma de parca mi-ai fi injectat in sange venin si tot corpul ma doare si ma simt de parca as fi deja moarta. De parca as fi cenusa. Ma doare inima. Si.. si... venele mi se inegresc si totul pentru mine e de parca ar fi fost un fir de ata care s-a rupt..

Intuneric.

Am incercat sa il privesc in ochi. Dar pur si simplu nu puteam. Simteam cum siroaie de lacrimi mi se adunau in ochi, gata gata sa izbucneasca. Probabil era pentru ultima oara cand voi mai putea vorbi cu el, insa nu puteam accepta acest gand. Pur si simplu, el nu putea pleca. Trebuia sa ramana cu mine. Sa ma protejeze. Pentru prima oara in viata, mi-am permis sa cobor zidurile tari care imi inconjurau mintea, si sa las sentimentele sa intre. Si m-au distrus. Cu totul. Nu mai stiam cine sunt, cum ma cheama, cine sunt. Il cunoasteam numai pe EL. Persoana care mi-a distrus viata. L-am vazut de 3 ori, in locuri diferite, iar inainte de asta nici macar nu stiam ca exista. Imi aduc si acum aminte acea seara de sfarsit de august, cand stateam in acel hamac mare si portocaliu impreuna cu Tea si radeam. Radeam rau. Din nimic. Iar dintr-o data, am simtit ochii sai, de un albastru glaciar, fixandu-ma cu privire. Mi s-au inmuiat picioarele si am incetat sa mai rad. L-am privit la randul meu si i-am zambit. Un zambet timid, apoi mi-am intors privirea. 

Acum, statea in fata mea, privind in jos, ascunzandu-si acei ochi frumosi. I-am studiat fiecare mic detaliu al fetei cu atentie. Genele dese, lungi si negre care ii faceau ochii sa para si mai ireali, nasul masculin, pielea impecabila, fina, putin prea alba, buzele mari si maxilarul proeminent. Am salvat acea poza in memorie si am lasat o lacrima sa mi se prelinga pe obrazul fierbinte. El ridica privirea, insa nu se uita la mine, ci la ceva din spatele meu. Ma saruta pe obraz, imi spuse "adio" si apoi pleca. Nu m-am uitat dupa el, insa m-am ghemuit la baza unui copac batran, cu genunchii stransi la piept incepand sa plang. Nu mai plansesem inainte. Niciodata. Lacrimile aveau un gust usor sarat. Nu imi venea sa cred ca plecase. Cand ne cunoscuseram imi jurase ca nu avea sa ma paraseasca niciodata, si iata-l acum, plecat, departe de mine. Am inchis ochii si nu m-am mai trezit. Am ramas inconjurata de intuneric pentru tot restul vietii mele. 

Tehno.

Dupa cum va spuneam aseara, ora de mate de azi a fost naspa. Bine, ca fiecare ora de mate e naspa, daca stau sa ma gandesc. Dar azi ne-a luat la rost pe toti, punandu-i lu' Vladinski aka Scobitoare 3 puncte la purtare. 3 nene ! 3 ! A, si apoi, in a doua ora, care defapt trebuia sa fie de dirigentie, ne-a chemat cu caietul la niste exercitii de geometrie la care ramaneai perplex cand te uitai la ele. Cel putin, eu m-am uitat perplex. Si bineinteles, ca si eu a trebuit sa merg cu caietul si am luat o nota de toata frumusetea. A, dar nu v-am spus ce frumos a inceput ora. Noi, stand cuminti in banca, asteptand uraganul care era pe drum. Dirigu intra in clasa, isi aseaza catrafusele pe catedra si se aseaza jos. Iar primele lui cuvinte au fost "Vad ca avem si 2 colege in clasa care nu sunt in uniforma" si ne fixa pe mine si pe Kami cu privirea. Sincer, nu cred ca era ceva super ineregula cu bluza mea crem. Dar, sa trecem peste. Ceea ce m-a deranjat a fost ca m-a facut mincinoasa cand i-am spus ca toate bluzele mele albe sunt la spalat. Si de data asta chiar nu minteam ! Si vorbesc serios. Adica, bine, mai am o bluza alba pe care am purtat-o tot restul saptamanii, dar frate, nu pot sa port aceeasi bluza, mai transpir si eu, corect ? Sau puii mei, eu stiu !? Oricum ar fi, nu pot sa spun ca au fost cele mai frumoase ore de mate din toata viata mea. Dar partea buna a fost ca am luat un 10 la geogra si ca mama mi-a cumparat o geanta super mare cu steagul Angliei pe el, pe care o ador. Mersi, mams ! Bine, acum trebuie sa merg sa fac tema la engleza si sa invat la TEHNOOOOOO ! La infricosatoarea tehnologie. Data trecuta a zis ca dam lucrare. Si chiar daca nu o sa dam lucrare, si o sa ne asculte si nu voi sti, o sa ma intrebe, cu vocea aceea malefica si cu privirea batjocoritoare, de ce nu am invatat. Ca trebuia sa stiu tot, ca doar dadeam lucrare ! Cica. 

I'm here.For you. For me. For us.

Am revenit, copii. Dupa o fooooooooarte lunga pauza. Si ma simt atat de vinovata. Sunt super stresata, dar zilele incep sa devina din ce in ce mai bune. Si chiar daca vreti sa o credeti sau nu, intr-un fel imi place la scoala. Adica, acolo ma asteapta in fiecare zi ( in afara de weekend ) nebunii mei colegi, care in fiecare pauza arunca cu cornuri de parca ar fi razboiul mondial de independenta, care inventeaza cate un nou joc, sau doar modifica unul mai vechi, facandu-l sa fie ceva de genul WTF !? . Ca de exemplu, vinerea trecuta. Ora de tehno. Singuri in clasa. Bolt de dezbracatelea. Sincer, nu stiu a cui a fost aceasta "geniala" idee, insa pot sa le multumesc din suflet nenumaratelor mele bratari care mi-au salvat viata. A, si, un biiiiiiiiiiig thanks lu' Vali si lu Cristi care si-au impartit cu mine proiectul la chimie. Sa va spun sincer, am o presimtire rea, ca de maine se vor cam schimba lucrurile. Am cam fost parati de toate nazdravaniile noastre, si va spun , MI-E FRICA DE ORA DE MATE, DE MAINE !  bine, nu ca as fi facut eu ceva extraordinar, dar totusi, suntem o clasa. Trebuie sa ne avem ca fratii. Si daca pica unul, picam toti. Nu asa se presupune ca trebuie sa fim ? 
Oricum ar fi, urati-mi bafta maine ! Poate reusesc sa intru si maine, dar cu lucrarea la tehno de vineri, ma indoiesc. >:d<