I don't have a heart. Yet.

Oare chiar vreau sa fac asta ? Oare chiar vreau sa las totul in urma si sa plec ? Sa imi parasesc toti prietenii si ... toate amintirile ? Dar, vorba aia, sunt doar amintiri pierdute-n timp. Suflari de vant pierdute. Pentru totdeauna. Ma intrebam.. cand mori, iei si amintirile cu tine ? Intr-un fel as vrea sa le las naibii aici, sa scap de durere si sa renasc. Dar, intr-un fel, vreau sa le tin aproape de inima, si de fiecare daca cand mi se face dor, sa ma uit la ele, de parca m-as uita la un film vechi. Dar mult, mult mai dureros. Ma gandeam... eu nici macar nu exist. Sunt doar o alta fiinta vie care isi petrece timpul in lumea asta, dar eu.. eu sunt goala pe dinauntru. Am amintiri, am bucurii, am suparari, dar nu am iubit niciodata pe nimeni. CU ADEVARAT. Adica, sa ai o persoana alaturi e foarte important. Parerea mea. Sa ii simti caldura corpului, inima batandu-i in piept, sa simti ca e viu si nevatamat langa tine... Fiind singura persoana care chiar te iubeste. Nu incerc sa o mai dau pe aia cu "sufletele pereche" nu exista, insa, toate sunt sortite esecului. Si ma doare lucrul asta. Ma doare sa vad in jurul meu numai minciuni, certuri si tot felul de cacaturi. Ma doare. Rau. Uneori, simt ca 2012 nu va incepe pentru mine. Nu stiu, dintotdeauna am avut impresia asta. Nu stiu de ce. In fiecare an eram nerabdatoare sa vina revelionul, puii mei, dar acum... acum ma tem de el. Si nu inteleg de ce. Pur si simplu nu inteleg de ce. Uneori, ma trezesc arzand pe dinauntru, simtindu-ma de parca mi-ai fi injectat in sange venin si tot corpul ma doare si ma simt de parca as fi deja moarta. De parca as fi cenusa. Ma doare inima. Si.. si... venele mi se inegresc si totul pentru mine e de parca ar fi fost un fir de ata care s-a rupt..