2012.

  Nu o sa spun ca in 2012 o sa fiu o persoana mai buna. NU. Toata lumea spune asta, si defapt este o minciuna. Vrei sa fi o persoana mai buna ? DA. Vei fi o persoana mai buna ? NU. Nu te poti schimba atat de usor. Zici doua vorbe si abracadabra, Maica Tereza te faci. 
  Oricum, ca orice om cu mintea acasa sau plecata la plimbare, mi-am propus cateva chestii pentru 2012, mai ales ca peste.. cate zile ? 4 ? Peste 4 zile vine Revelionul. IEI ! Am pierdut o zi intreaba, cu nervii intinsi la maxim prin mall cautandu-mi rochie pentru Revelion. Oricum, nu asta era idee. Deci, pentru 2012 imi propun :
- sa am note mai mari ( la horoscop zicea ca o sa am numai note mari - acum, ramane de vazut )
- sa slabesc ( DA, am eu o fixatie pe creier )
- sa calatoresc ( alta fixatie de a mea. sa calatoresc peste tot ) 
- sa-mi fac prieteni noi ( nu ca nu i-as iubi pe cei pe care ii am deja )
- sa imi redecorez camera 
- sa devin PRO la editat si fotografiat => sa fiu 100% mandra cu pozele mele de pe facebook/ deviantart 
- sa imi iau ( din nou ) baterie de rezerva pentru Nikkie al meu. ca pe cealalta am uitat-o intr-un hotel din Israel toamna trecuta, sau, la cat de imprastiata sunt am pus-o intr-un "buzunaras secret" si am uitat de ea
- sa imi iasa media la mate 9 ( eu as zice 10.. dar sunt cam bata la mate ) 
- sa apuc sa port toate accesoriile pe care le am ( caci Ximena mai are putin si ma bate )
- sa imi maresc colectia de parfumuri ( alta fixatie ) 


Nu mai imi vine nimic in cap acum. Daca mai imi nazare ceva, fiti siguri ca o sa aflati. Iar acum, vreau sa imi cer scuze ca nu am mai postat ceva deeeeeeeeeeee.... ohoo, de acum mult timp. Scoala, pregatiri, teme, prieteni, carti. Dar acum e vacanta, deci.. Apropo, voi posta partea a doua din povestea careia inca nu i-am pus un nume in curand. Pana atunci, KEEP CALM BECAUSE.. IT'S WINTER.  xd

Partea I.

Cerul era innorat iar Rose statea ghemuita langa trunchiul vechiul nuc din spatele casei bunicilor ei. Ridica capul in sus, studiind fiecare mic detaliu al frunzelor ruginii de toamna. Se gandi la parintii ei, insa amintirea lor o facu sa planga. O lacrima i se prelinse din ochiul stang, si se curba dupa forma buzelor ei rozalii apoi pica in necunoscut. Se spune ca atunci cand o lacrima pica din ochiul stang inseamna tristete, iar atunci cand pica din ochiul drept este fericire. Dar de cand parintii ei au fost ucisi,Rose a cunoscut doar tristetea si dezamagirea. In fiecare zi se gandea la ei, la zambetele lor, la glumele lor proaste marca anii '80 si la tot ce insemau ei. Erau parintii ei si nu ii va mai vedea niciodata. Nu va mai fi copilul de dinainte, acum va fi o fata matura. Desi bunica ei ii spunea mereu ca e prea mica pentru a se maturiza, ea nu o asculta. Era prea incapatanata. Mereu fusese. Si desi avea numai 10 ani, regreta lucrul acesta. Era un copil inteligent, si pe deasupra, foarte frumos. Era inalta, poate putin prea inalta pentru varsta ei, nu era nici prea slaba, dar nici prea grasa, era perfecta. Avea ochii de un verde smarald neslefuit, nasul micut si buzele pline, roz ca un boboc de trandafir. Anii treceau, iar Rose se facea din ce in ce mai frumoasa si mai inteligenta.

 Acum, aflandu-se in galagioasa sala de clasa de la liceul Sf Petru realiza ca nu mai trebuia sa viseze. Ca rebuia sa se trezeasca la realitate. Parintii ei murisera, iar singura ei ruda in viata era bunica ei, doamna Grey, o batranica migniona, cu parul carunt si cu o privire in ochii albastri intunecati care dadeau de inteles ca a trecut prin multe la viata ei. Locuia intr-un orasel micut, uitat de lume, in nordul Angliei. Era un orasel cu case vechi, construite in stil victorian,   un parculet micut, plin de copaci si bancute, cu un liceu imens, construit din caramida rosie, masiva si un mic centru plin cu magazinase. 

Mi-e frica de moarte.

Nu am realizat asta pana acum 9 ore, cand stateam in pat, cu ochii fixati pe televizor si lacrimile siroindu-mi pe obraji. Pe ecran se derula povestea lui Susie Salmon din "The lovely bones", o fata de 14 ani, ucisa. Prinsa intre rai si iad. 
Pana acum 9 ore, luam in ras moartea, gandindu-ma ca nu e iad mai rau decat Pamantul. Dar acum.. stau si ma gandesc, cum ar fi sa mor ? As suferi si eu.. si cel mai probabil si familia mea. Adica.. stiu ca e ceva ce nu putem controla.. insa, nu vreau sa se intample prea devreme. Nu acum. Am atatea lucruri pe care as vrea sa le fac. De exemplu :
- sa scriu o carte
- sa devin fotograf profesionist
- sa termin de citit toata biblioteca 
- sa am un prieten/ iubit ( si DA, nu am avut un prieten pana acum )
- sa calatoresc in toata lumea
- sa imi fac suvite albastre in cap
- sa invat sa cant la chitara
- sa imi redecorez camera
- sa merg la liceu si la facultate
- sa ma mut intr-un apartament cu cea mai buna prietena a mea
- sa imi iau carnetul de sofer
- sa fiu alaturi de frate'miu la nunta lui
 Si lista poate continua. Pot incheia doar intr-un fel aceasta postare : Nu vreau sa mor ! Cel putin, nu acum..

Leapsa.

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai..
Paula. 14.


2. Ai porecle ? Care ? 
Da. Mogos/M

3. O melodie trista, una perfecta si una care iti place mult.
Una trista : Doddy & Nane - Falsa
Una perfecta : Lana Del Rey - This is what makes us girls 
una care iti place : Flo Rida & Sia - Wild ones


4. Ai animal de casa? Care?
Din pacate, nu. 


5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?
10 ani cu mine. 


6. Primul citat care-ti vine in minte. Nu trisa, fara Google!
"I've got my middle finger up, I don't really give a fuck."


7. Desenul animat preferat din copilarie:
ScoobyDoo.


8. Iti place inghetata?
Cine nu iubeste inghetata?


9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Nu stiu.


10. Zi-mi un banc!
Fugi d-aici!


Multumesc http://crazy-in-loveee.blogspot.com/ pentru leapsa. 

I don't have a heart. Yet.

Oare chiar vreau sa fac asta ? Oare chiar vreau sa las totul in urma si sa plec ? Sa imi parasesc toti prietenii si ... toate amintirile ? Dar, vorba aia, sunt doar amintiri pierdute-n timp. Suflari de vant pierdute. Pentru totdeauna. Ma intrebam.. cand mori, iei si amintirile cu tine ? Intr-un fel as vrea sa le las naibii aici, sa scap de durere si sa renasc. Dar, intr-un fel, vreau sa le tin aproape de inima, si de fiecare daca cand mi se face dor, sa ma uit la ele, de parca m-as uita la un film vechi. Dar mult, mult mai dureros. Ma gandeam... eu nici macar nu exist. Sunt doar o alta fiinta vie care isi petrece timpul in lumea asta, dar eu.. eu sunt goala pe dinauntru. Am amintiri, am bucurii, am suparari, dar nu am iubit niciodata pe nimeni. CU ADEVARAT. Adica, sa ai o persoana alaturi e foarte important. Parerea mea. Sa ii simti caldura corpului, inima batandu-i in piept, sa simti ca e viu si nevatamat langa tine... Fiind singura persoana care chiar te iubeste. Nu incerc sa o mai dau pe aia cu "sufletele pereche" nu exista, insa, toate sunt sortite esecului. Si ma doare lucrul asta. Ma doare sa vad in jurul meu numai minciuni, certuri si tot felul de cacaturi. Ma doare. Rau. Uneori, simt ca 2012 nu va incepe pentru mine. Nu stiu, dintotdeauna am avut impresia asta. Nu stiu de ce. In fiecare an eram nerabdatoare sa vina revelionul, puii mei, dar acum... acum ma tem de el. Si nu inteleg de ce. Pur si simplu nu inteleg de ce. Uneori, ma trezesc arzand pe dinauntru, simtindu-ma de parca mi-ai fi injectat in sange venin si tot corpul ma doare si ma simt de parca as fi deja moarta. De parca as fi cenusa. Ma doare inima. Si.. si... venele mi se inegresc si totul pentru mine e de parca ar fi fost un fir de ata care s-a rupt..

Intuneric.

Am incercat sa il privesc in ochi. Dar pur si simplu nu puteam. Simteam cum siroaie de lacrimi mi se adunau in ochi, gata gata sa izbucneasca. Probabil era pentru ultima oara cand voi mai putea vorbi cu el, insa nu puteam accepta acest gand. Pur si simplu, el nu putea pleca. Trebuia sa ramana cu mine. Sa ma protejeze. Pentru prima oara in viata, mi-am permis sa cobor zidurile tari care imi inconjurau mintea, si sa las sentimentele sa intre. Si m-au distrus. Cu totul. Nu mai stiam cine sunt, cum ma cheama, cine sunt. Il cunoasteam numai pe EL. Persoana care mi-a distrus viata. L-am vazut de 3 ori, in locuri diferite, iar inainte de asta nici macar nu stiam ca exista. Imi aduc si acum aminte acea seara de sfarsit de august, cand stateam in acel hamac mare si portocaliu impreuna cu Tea si radeam. Radeam rau. Din nimic. Iar dintr-o data, am simtit ochii sai, de un albastru glaciar, fixandu-ma cu privire. Mi s-au inmuiat picioarele si am incetat sa mai rad. L-am privit la randul meu si i-am zambit. Un zambet timid, apoi mi-am intors privirea. 

Acum, statea in fata mea, privind in jos, ascunzandu-si acei ochi frumosi. I-am studiat fiecare mic detaliu al fetei cu atentie. Genele dese, lungi si negre care ii faceau ochii sa para si mai ireali, nasul masculin, pielea impecabila, fina, putin prea alba, buzele mari si maxilarul proeminent. Am salvat acea poza in memorie si am lasat o lacrima sa mi se prelinga pe obrazul fierbinte. El ridica privirea, insa nu se uita la mine, ci la ceva din spatele meu. Ma saruta pe obraz, imi spuse "adio" si apoi pleca. Nu m-am uitat dupa el, insa m-am ghemuit la baza unui copac batran, cu genunchii stransi la piept incepand sa plang. Nu mai plansesem inainte. Niciodata. Lacrimile aveau un gust usor sarat. Nu imi venea sa cred ca plecase. Cand ne cunoscuseram imi jurase ca nu avea sa ma paraseasca niciodata, si iata-l acum, plecat, departe de mine. Am inchis ochii si nu m-am mai trezit. Am ramas inconjurata de intuneric pentru tot restul vietii mele. 

Tehno.

Dupa cum va spuneam aseara, ora de mate de azi a fost naspa. Bine, ca fiecare ora de mate e naspa, daca stau sa ma gandesc. Dar azi ne-a luat la rost pe toti, punandu-i lu' Vladinski aka Scobitoare 3 puncte la purtare. 3 nene ! 3 ! A, si apoi, in a doua ora, care defapt trebuia sa fie de dirigentie, ne-a chemat cu caietul la niste exercitii de geometrie la care ramaneai perplex cand te uitai la ele. Cel putin, eu m-am uitat perplex. Si bineinteles, ca si eu a trebuit sa merg cu caietul si am luat o nota de toata frumusetea. A, dar nu v-am spus ce frumos a inceput ora. Noi, stand cuminti in banca, asteptand uraganul care era pe drum. Dirigu intra in clasa, isi aseaza catrafusele pe catedra si se aseaza jos. Iar primele lui cuvinte au fost "Vad ca avem si 2 colege in clasa care nu sunt in uniforma" si ne fixa pe mine si pe Kami cu privirea. Sincer, nu cred ca era ceva super ineregula cu bluza mea crem. Dar, sa trecem peste. Ceea ce m-a deranjat a fost ca m-a facut mincinoasa cand i-am spus ca toate bluzele mele albe sunt la spalat. Si de data asta chiar nu minteam ! Si vorbesc serios. Adica, bine, mai am o bluza alba pe care am purtat-o tot restul saptamanii, dar frate, nu pot sa port aceeasi bluza, mai transpir si eu, corect ? Sau puii mei, eu stiu !? Oricum ar fi, nu pot sa spun ca au fost cele mai frumoase ore de mate din toata viata mea. Dar partea buna a fost ca am luat un 10 la geogra si ca mama mi-a cumparat o geanta super mare cu steagul Angliei pe el, pe care o ador. Mersi, mams ! Bine, acum trebuie sa merg sa fac tema la engleza si sa invat la TEHNOOOOOO ! La infricosatoarea tehnologie. Data trecuta a zis ca dam lucrare. Si chiar daca nu o sa dam lucrare, si o sa ne asculte si nu voi sti, o sa ma intrebe, cu vocea aceea malefica si cu privirea batjocoritoare, de ce nu am invatat. Ca trebuia sa stiu tot, ca doar dadeam lucrare ! Cica. 

I'm here.For you. For me. For us.

Am revenit, copii. Dupa o fooooooooarte lunga pauza. Si ma simt atat de vinovata. Sunt super stresata, dar zilele incep sa devina din ce in ce mai bune. Si chiar daca vreti sa o credeti sau nu, intr-un fel imi place la scoala. Adica, acolo ma asteapta in fiecare zi ( in afara de weekend ) nebunii mei colegi, care in fiecare pauza arunca cu cornuri de parca ar fi razboiul mondial de independenta, care inventeaza cate un nou joc, sau doar modifica unul mai vechi, facandu-l sa fie ceva de genul WTF !? . Ca de exemplu, vinerea trecuta. Ora de tehno. Singuri in clasa. Bolt de dezbracatelea. Sincer, nu stiu a cui a fost aceasta "geniala" idee, insa pot sa le multumesc din suflet nenumaratelor mele bratari care mi-au salvat viata. A, si, un biiiiiiiiiiig thanks lu' Vali si lu Cristi care si-au impartit cu mine proiectul la chimie. Sa va spun sincer, am o presimtire rea, ca de maine se vor cam schimba lucrurile. Am cam fost parati de toate nazdravaniile noastre, si va spun , MI-E FRICA DE ORA DE MATE, DE MAINE !  bine, nu ca as fi facut eu ceva extraordinar, dar totusi, suntem o clasa. Trebuie sa ne avem ca fratii. Si daca pica unul, picam toti. Nu asa se presupune ca trebuie sa fim ? 
Oricum ar fi, urati-mi bafta maine ! Poate reusesc sa intru si maine, dar cu lucrarea la tehno de vineri, ma indoiesc. >:d<

Test rapid.

Cum te cheama ?

Paula.

Cati ani ai ?

13 juma`.

Cand te-ai nascut ?

Intr-o zi de primavara.

Unde ?

La spital.

Frati/Surori ?

Frate. Il cheama Tudor si e frumos/ si toate fetele de la gradinita il plac, asta ca paranteza asa.

Ce vrei sa fi cand o sa fi mare ?

Am mai multe optiuni. Nu m-am hotarat inca.

Artistul preferat al momentului ?

Ryan Beatty.

Cartea pe care o citesti acum ?

Weekend cu mama, ceea ce nu s-a spus in film.

Iti place ?

E interesanta.

Filmul preferat al momentului ?

(500) DAYS OF SUMMER.

Unde locuiesti ?

Pe Terra. Planetaaaaaa mamaaaaaaa.

Unde ai vrea sa locuiesti cand o sa fi mare ?

Marteeeeeeeee. 

Zodia ?

Berbec.

Ce urasti ?

Scoala.

Ce iubesti ?

Muzica. Prietenii. Calatoriile.

Ce faci acum ?

Tastez.

Ce vrei sa faci in urmatoarele 5 minute ?

Sa finalizez aceasta postare plictisitoare si sa inchid calculatorul.

De azi, fac curat in sentimente.

Iubire ?

Stiu ca acum cateva luni am facut un post, in care spuneam ca nu cred in ea. Ei bine, nici acum nu sunt prea convinsa ca exista, insa, seara trecuta, cand am urmarit filmul (500) DAYS   OF SUMMER, mi-am schimbat putin parerea. Doar putin.

In primul rand, vreau sa spun ca nu este un film de dragoste, este un film despre dragoste. Pe mine m-a impresionat intr-un fel acest film. Adica, iubirea apare pe neasteptate, nu cand vrem noi. Cam asta a fost mesajul filmului.

Ca sa povestesc filmul mai pe scurt, o sa scriu chiar descrierea de pe spatele DVD-ului : In aceasta comedie romantica despre dragoste si soarta, un tanar scriitor de felicitari cauta cu disperare fata visurilor sale... si noua lui colega, Summer Finn poate fi "cea aleasa". Dar cele 500 de zile de relatie demonstreaza ca drumul spre fericire poate fi neprevizibil si de ne controlat - si distractiv pe masura. 

Daca va intrebati, cei doi s-au despartit, iar Summer s-a casatorit cu un tip pe care l-a intanlit intr-o cafenea, si care a intrebat-o despre ce este vorba in care o citea. Epic.

Deci, concluzia mea este ca, lucrurile se intampla la timpul lor, nu cand vrem noi.

Imi pare rau ca sunt asa o scorpie uneori. Imi pare rau ca m-am tuns, lucru pe care la 8 ani am jurat sa nu-l mai fac. Imi pare rau ca a inceput scoala. Imi pare rau ca s-a terminat vara. Imi pare rau ca nu mi-am terminat temele. Imi pare rau ca pun la suflet toate prostiile. Imi pare rau ca fac oamenii sa sufere cu atitudinea mea incapatanata. Imi pare rau ca nu am ochii verzi/albastrii. Imi pare rau ca nu imi apreciez prietenii la nivelul lor adevarat. Imi pare rau ca nu le-am acordat catelusilor mei destula atentie. Imi pare rau ca nu mai inot la fel de mult ca vara trecuta. Imi pare rau ca m-am lasat de tenis. Imi pare rau ca nu am numai 10 la scoala. Imi pare rau ca ma enervez usor. Imi pare rau ca trec prea usor cu vederea unele lucruri. Imi pare rau ca nu am destula incredere in mine. Imi pare rau ca....

Motive.

Azi, o zi obisnuita din viata mea si a prietenei mele, Deiu, s-a intamplat ceva. Ne-a lovit inspiratia si ghici ce a iesit : O lista cu lucruri care il fac pe un tip sa fie sexy. :)) si o alta  lista cu lucruri care nu ne plac sub nici o forma la un tip. 

Deci, sa incepem :

In mod normal as fi spus "10 lucruri care il fac pe un tip sa fie sexy", dar aceasta chestie nu se potriveste, din moment ce sunt mult mai multe.

Zambetul/ Vocea/ Ochii/ Comportamentul/ Imbracamintea ( sa se imbrace dragut, ptr ca : chiar daca e Mister Univers, frumosul frumosilor si e imbracat ca un taran, nu se uita nimeni la el )/ FREZA ( foarte importanta, deasemenea )/ Gatul ( pe asta a spus-o Deiu, nu eu )/ Sa fie sportiv ( dansul la capsator )/ Sa nu fie scobitoare, dar nici bomflei

Si ar mai fi cateva, dar nu le voi mentiona acum.

Si : lucrurile naspa la un tip.

 Sa manance cu gura deschisa/ Sa se  joace non-stop jocuri video/ Sa insele/ Sa fie nespalat/ Sa fie prea gelos/ Sa fie aproape chel ( nu intelegeti gresit, nu am  nimic cu persoanele... fara par in cap )/ Sa fie badaran/ Sa asculte manele/ Sa imi umble prin geanta fara acordul meu si in telefon deasemenea/ Sa se holbeze la altii/altele/ Sa se creada mare si tare/ Sa fie gorilaa ( uhaha, uhaha :)) ).

ETC.

Deci, baieti, luati notite, pentru ca sunt sigura ca nu numai eu si Deiu credem aceste lucruri. Fiti pe faza ! :))

3 vieti.

S-ar putea sa fie aiurea, sau poate nu, dar vreau sa vorbesc despre viata. Adica, mai precis, despre vietile noastre. Caci toti avem 3 vieti, vorba prietenei mele : o viata publica, una personala si una secreta. Sa incepem cu viata publica : unde incercam sa ne ascundem defectele si sa ne aratam doar calitatile. Sa nu fim noi, cu adevarat, incercand sa impresionam oamenii si sa le creem o parere buna despre noi. Intr-un fel mi se pare ridicol, dar cand ma gandesc ca si eu ma comport asa, imi vine sa rad.

    2. Viata personala : cand ne impartasim sentimentele cu persoanele apropiate, sau poate nu. Atunci cand chiar suntem NOI. Fara prefacatorii. As avea o gramada de cuvinte de spus despre viata personala, dar nu cred ca este cazul deocamdata, mai ales ca la tv a inceput unul din filmele mele

 preferate ( Orfana ).

Si 3. Viata secreta : pe care ne-o alegem singuri, mai bine spus, ne-o construim singuri.

 Cam asta am avut de spus, oricum, fiecare percepe cum vrea lumea.

Zâmbeşte, te rog.

Mai întâi de toate, scuze că nu am mai postat ceva încă de luna trecută, dar am fost în Grecia. Şi timpul meu a fost cam limitat. Prinsă între şcoală şi prieteni. A, şi cărţi. Dar acum sunt iar aici. Dar doar săptamâna asta, căci nu o să mai intru până în iulie. O să plec în Italia. Ştiţi, eu m-am hotărât să privesc viaţa în următorul mod : să călătoresc peste tot, astfel încât să nu trăiesc degeaba. Când o să mor, să mor cu un sac de cunoştinţe şi amintiri în spate. 

Şi atâta timp cât am posibilitate, de ce să nu o fac ?

Ok, nu prea mai ştiu ce să spun în momentul de faţă. Încă nu îmi vine să cred că şcoala s-a terminat. Adică, mai e şi premierea, dar, e deja ca şi cum s-a terminat. Parcă şi văd că în vacanţă toţi o să fim ceva în genul 'de-abea aştept să înceapă şcoala' şi când începe: 'urăsc şcoala'.

Oricum, distracţie mare în vacanţă ! 

Asta, până mă întorc acasă. 

Libertate.

Într-o zi poţi realiza atâtea lucruri...

Eu, am realizat că viaţa trebuie trăită la maxim în fiecare zi, căci, nu ştim când toate lucrurile acestea care ne înconjuară vor dispărea. Întotdeauna, trebuie să vedem partea frumoasă a lucrurilor, nu partea nefavorabilă. Întotdeauna vor exista neplăceri, indiferent de situaţia în care ne aflam. Aşa că, haideţi să dăm drumul distracţiei ! Avem doar o viaţa-n faţă, nu zece. Mbine.. că depinde şi ce fel de distracţie. 

Să trec la cel de-al doilea lucru. Mbine, poate că sunt încă prea mică să mă gândesc la lucruri de genul asta, dar omul când nu are ce să facă se gândeşte la tot felul de lucruri. Eu, personal, nu cred în suflete pereche. Întotdeauna, într-o relaţie, va exista o persoană care să iubească mai mult şi una care să iubească mai puţin. Iar lucrul ăsta face ca cei doi oameni să nu fie egali în toate, cum se presupune că ar trebui să fie doua suflete pereche. Şi, dacă chiar ar exista persoane care să se completeze una pe alta, sunt greu de găsit. Dacă acea persoana trăieşte în Africa, de exemplu ? Sau.. dacă a murit cu cinci ani în urmă ? Cred că deja deviez. Oricum, eu niciodată nu m-am considerat o persoană romantică, sa zic aşa, deci, nu mă aştept ca persoanele sentimentale să nu mă contrazică în privinţa lucrului mai sus amintit. Oricum, fiecare are dreptul la o exprimare liberă. Eu îmi exprim gândurile pe blogul meu. Fiecare face ce vrea. Eu mi-am arătat punctul de vedere. 

Adevar si provocare.

Și chiar în momentele în care credeam că nu mai pot, atunci mă ridicam și luptam cu o forța supraomenească. Necazurile mă întăresc, mă ajută să îmi dau seama că viața nu e chiar așa de frumoasă pe cat credem că e. Provocările îmi pun mintea în funcțiune. Încerc să găsesc planuri, strategii noi. Adevarul, uneori, doare. Dar nu putem trai fară el. Cum ar fi lumea dacă toți oamenii ar minți ? Mbine.. nu că acum nu ar fi atâția falși și atâtea prefăcute.

Dar societatea în care trăim ne face să fim tari, imuni la toate răutățile. Și încă un lucru și am terminat : nimeni nu cunoaște pe nimeni cu adevărat. Nimeni nu știe dacă în realitate ești trist sau vesel, dacă îți vine să plângi sau să râzi. You know my name, not my story. noapte bună.

Top 10 - ce imi place.

1 - fratele meu. Tudor.

Il iubesc pentru ca vine dimineata si ma scoala, imi ia toate perechile de ochelari de soare, ma face sa rad si pentru ca este fratele meu. 

Te iubesc, Tud ! ♥                                                                 

                       
                        2 - catelul meu.

    Pepito.  ♥ [ nu eu i-am pus numele. :d ] El e pufosenia mea mica si draguta. 
                       Sau, cel putin, era atunci cand eram mai mica si ma jucam cu el toata ziua.
      












                                                                        3 - prietenii. 


                                    
                            Doar doua cuvinte : VA IUBESC !













                                                              4 - fashion, baby. :>


     Pasiunea mea decand eram de-o` schioapa. Imi aduc aminte cum incercam o multime de combinatii de haine pe papusi. 
   Cum in clasa intai imi doream sa ma fac designer.:))
    

                                                       5 - fotografia.  ♥


  Imi place sa fac poze la tot ce vad. La toate lucrurile minunate din jurul meu. Peisaje mirifice, oameni obisnuiti, case vechi, s.a.m.d. 














                                              6 - street dance


   Pasiunea asta pentru street dance a aparut dupa ce am vazut filmul STREET DANCE 3D. :d
    Si pot spune sincer, ca m-am indragostit de acest stil de dans.
De-abea astept sa inceapa vara si sa invat si eu. :d












                                      7 - libertatea




   Ce am putea face daca nu am avea libertate ?
                           NIMIC. 














                                    8 - Academia vampirilor.




     Iubesc seria asta. Richelle Mead, ai devenit cu siguranta autoarea mea preferata.  ♥











                         
                                              9 - VARA


  Sa fim sinceri, cine nu iubeste vara ? Sau mai precis, vacanta de vara. Nu tu teme, nu tu scoala. 














                          
                                         10 - muzica  ♥


   Imagineaza-ti cum ar arata o zi fara sa asculti macar o melodie ?
                              PLICTISITOARE. 

Scuze.

Scuze.

Scuze pentru ca gresesc.

Scuze pentru toate datile cand am fost nervoasa.

Scuze pentru toate datile in care am jicnit.

Scuze pentru ca nu sunt altfel.

Scuze pentru ca... sunt om si fac greseli.

Fericire vs tristete.

Fericirea, amice. 

Asa se numeste. Si cu totii o simtim aproape in fiecare zi.

Fie ca e vorba de o nota buna la scoala, o iesire super cu prietenii sau o stare de spirit tare. 

Fericirea e atunci cand simti ca vrei sa traiesti, sa te distrezi. 

Cand simti ca toata lumea e a ta si poti face ce vrei !

Cand simti ca iubesti si ca esti iubit. 

Tristetea. Ha ha. 

La fel ca fericirea, fiecare o simte. Dar nu neaparat in fiecare zi. 

Notele proaste, certurile, nervii, s.a.m.d, ne strica ziua mereu. 

Asta, bineinteles, daca nu sti sa faci haz de necaz. 

Ce fac eu cand sunt suparata ? :))

Cand aud intrebarea asta imi vine sa rad, de ce ? Nu stiu.

Deci, sa raspund la intrebare. 

Fac primul lucru care imi vine in cap.

Orice ar fi, nu va lasati doborati. Pastrati-va capul drept si mergeti inainte. Indiferent de situatie.

Te iubesc.

 O sa incep cu cele doua cuvinte de baza : Te iubesc.


     Ce este prietenia ? Este o legatura vesnica intre doua persoane. Nu poti face nimic in viata fara familie si fara prieteni.
     Ei sunt cei care te asculta, te sfatuiesc si iti ofera un umar sa plangi cand ai nevoie. Ei te invata sa traiesti, sa afli ce este cu adevarat fericirea. Cu ei te distrezi, cu ei faci nebunii, lor le spui ca ii iubesti. Ei sunt cei care nu iti intorc spatele, ci iti stau alaturi mereu. 
     Viata devine cu mult mai frumoasa cand ai prietenii alaturi ! 
 Dar stai putin. Eu nu vorbesc aici de simpli amici. Eu vorbesc despre prietenii adevarati. Care, din pacat, sunt mai rari. Dar se pare, ca eu am avut noroc. Si am gasit cativa prieteni adevarati. Si chiar daca nu sunt multi, stiu ca ma pot baza pe ei intotdeauna. <3




                                                       TE IUBESC !


   A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger. – Nichita Stanescu

In umbra intunericului.

     Am deschis ochii brusc. Ma holbam in jurul meu precum un nou-nascut. Inima imi batea cu putere in piept.

     Sute de sentimente imi inundara sufletul. Vina. Furie. Mahnire. Gelozie. Amintirile din noaptea de intai noiembrie, noaptea in care parintii si fratele meu au murit intr-un incendiu imi invadara mintea. Focul care mistuia totul in jurul sau il simtea inca pe pielea mea palida.

     Am inchis ochii si am incercat sa ma gandesc la ceva care ma face fericita. Nu am reusit. Singurul lucru pe care il vedeam erau flacarile care mi-au distrus familia. Parea totul atat de real.. 

          - Nu ! Am mai trecut o data prin asta ! Nu ! Nu mai vreau ! am inceput sa tip si sa ma zvarcolesc, uitand pentru cateva clipe de existenta lui Taylor, colega mea de camera, o rusoaica zvelta, cu parul lung si blond, ochii de un verde-jad fin si pielea aproape alba ca zapada.

-           - Rosalie !? Te simti bine ? Ce s-a intamplat ? ma intreba confuza, fiind inca mai mult in lumea viselor decat aici in camera noastra de la internatul de la Academia Sf. Petru.

           - Aa, n-nimic. Tu doar culca-te la loc. Ok ? i-am zis in timp ce incercam sa imi dau patura jos dupa mine cu ajutorul picioarelor, astfel incat sa cobor din pat si sa ma indrept spre baie acolo unde ma astepta cuminte un jet de apa rece care putea sterge urma cosmarului pe care tocmai il avusesem.

     Am deschis usa incet si m-am indreptat iute spre chiuveta. Sunetul apei curgand era chiar linistitor, intr-un fel. Mi-am ridicat privirea spre oglinda din fata mea. In reflezie am zarit o necunoscuta cu parul lung si castaniu, incalcit, iar sub ochii mari, de un albastru cobalt isi faceau aparitia doua semiluni intunecate.

     Nu mai pot sta inchisa aici. Trebuie sa iau o gura de aer. Chiar acum. mi-am zis in timp ce ma furisam pe holurile internatului, acum pustii, avand in vedere ca era ora trei dimineata, ca un ninja. 

     Portarul era cufundat intr-un somn adanc asa ca nu am avut de ce sa imi fac griji cu privire la iesitul afara. Aerul rece al noptii ma invalui, la fel si bezna. Totul in jurul meu era negru, dar nu imi era frica. Am mers pana la trunchiul unui copac aflat in spatele cladirii, si m-am asezat jos, in zapada. Imi era frig, dar nu imi pasa. Vroiam doar sa imi pun ordine in ganduri, care sincer, de la o vreme mi-o luasera complet razna.

    Am hotarat sa fac un mic rezumat la ceea ce mi s-a intamplat de doua saptamani incoace. Ok, dupa ce parintii si fratele meu, Henri, au murit intr-un incendiu, iar eu am scapat ca prin urechile acului, am fost adusa la Academia Sf. Petru, unde mi s-a spus cum ca as face parte din lumea magicienilor, sau ceva de genul asta. La fel de bine mi s-a spus ca sunt una dintre putinii novici cu o afinitate fata de spirit. Ei bine, se pare ca toti magicienii primesc la nastere un dar. Ca o afinitate, defapt. Ei pot sa utilizeze unul dintre cele cinci elemente – apa, foc, aer, pamant, spirit -, plus formulele acelea magice pentru a face lucrurile sa se miste sau sa te teleportezi, etc.

     Bineinteles, ca pe langa orele de magie si toate prostiile astea, avem ore la care invatam sa ne luptam. In care forta fizica este pe primul loc. Tiana Zolkin, directoarea Academiei, imi spusese cand am venit aici ca trebuie sa fim uniti, pentru ca putem fi atacati oricand. De cine, nu a spus. Dar pot spune sincer, ca de atunci viata mea s-a schimbat. Complet.

    Nu mi-am dat seama ca cineva ma priveste pana in momentul in care spectatorul meu nu isi drese glasul. Sangele mi-a inghetat in vene si groaza mi s-a instalat in suflet. Nu stiam la ce sa ma astept, asa ca m-am ridicat in picioare pregatita pentru orice.

-           - Sti, se presupune ca nu mai avem voie sa iesim afara dupa ce se da stingerea. Sa inteleg ca Ben iar a adormit la post, nu ?

     Dar cel care se afla in fata mea nu era paznicul, asa cum am crezut. Cel care statea la mai putin de trei metri de mine era Xander, fiul Tianei, un tanar zvelt, cu parul saten deschis, cu suvite aurii si ochii verzi ca muschiul copacilor, buzele pline si tenul palid ca portelanul. Pe buze ii lua nastere un zambet strengar.

-           - E-eu doar… stai. Cine e Ben ? am intrebat, dar de-abea apoi mi-am dat seama cat de idioata a sunat intrebarea mea.

           - Portarul, paznicul, cum vrei sa ii spui, imi zise cu un aer absent. Si ce cauti aici la ora asta?

           - Aceiasi intrebare vroiam sa ti-o pun si eu tie.

           - Simplu. Imi pun ordine in ganduri. Dar tu ?

     Banuiam ca, fiind un magician puternic si popular ca Xander o sa fii scutit de probleme. Si de stres. Dar prezenta lui aici imi dovedea contrariul. Din cate imi spusese Taylor, nu era un tip tocmai sociabil, umbland doar cu cei din familiile bine cotate in societate, iar asta ma facea sa ma intreb de ce m-a bagat in seama si nu si-a vazut de plimbarea lui sub clar de luna.

           - Aceiasi poveste, i-am raspuns sec.

     Apoi se lasa o liniste mormantala. Nici unul dintre noi nu mai spuse nimic o buna bucata de timp. Xander se aseza de partea cealalta a trunchiului si se cufunda in ganduri. Privea in gol, iar ochii sai nu exprimau niciun sentiment. Orele trecura prea usor, iar rasaritul se apropia. Insa stateam acolo, cu genunchii stransi la piept, gandindu-ma la familia si prietenii mei de alta data. Subconstientul imi spunea sa ma gandesc la viitor, dar o parte din mine continua inca sa priveasca in trecut.

-           - Haide. Trebuie sa mergem inainte sa isi dea seama ca am iesit din internat. Nu am chef de vreo pedeapsa sau ceva de genul asta, mi se adresa Xander in timp ce se ridica de jos. Pe fata avea o expresie impietrita, care ma facu sa ma cutremur pentru cateva secunde. Nu vroiam sa ma ridic. Vroiam sa stau acolo si sa imi plang de mila, chiar daca nu era genul meu. Intotdeauna fusesem o fire puternica. Dar toata aceasta situatie, ma depasea pur si simplu.

           - E-eu.. as putea sa raman aici, te rog ?

           - Nu, imi raspunse taios.

     Nu avea dispozitia necesara sa ma cert cu cineva, mai ales daca acel cineva era Xander, asa ca nu am mai zis nimic si m-am ridicat de jos. M-a condus pana la intrarea din spatele internatului, de care eu nici macar nu aveam idee ca exista, si imi daduse cateva indicatii despre cum sa ajung inapoi in camera mea. L-am ascultat cu atentie, si din cand in cand mai dadeam din cap afirmativ.