În ziua de azi nu se mai ştie de sensul cuvântului „pace“. Mai ales de pacea sufletească. În fiecare zi stăm şi ne îngreunăm sufletul cu treburi, certuri, griji… Opreşte-te, stai şi uită-te în jur… Ce vezi? O societate distrusă din punct de vedere moral, oameni plictisiţi de viaţă, prefăcuţi, o lume rece, neprietenoasă. La fiecare pas auzim în stânga şi în dreapta înjurături, vedem cum ura, invidia şi scârba devastează sufletul omului şi imaginea lui. Violenţa nu duce la nimic bun. Într-o astfel de societate, idealul omului este profanat, dezonorat, ceea ce îl determină să-şi piardă ultima speranţă pentru o viaţă mai bună, este demoralizat.
Noi trebuie să avem încredere în visul nostru, fiindcă el ne dă putere să continuam. Vom avea multe piedici în drumul pe care l-am ales, dar asta nu înseamnă să ne dăm bătuţi. Trebuie să luptăm, fiindcă fără efort nu câştigi nimic; mai ales că noi nu trebuie să devenim prada vieţii. Trebuie să fim puternici, să fim noi prădători, învingând obstacolele vieţii; să ne folosim instinctele şi inteligenţa. Oamenii îşi rătăcesc mereu drumul, este uman, firesc. Dar dacă renunţăm, atunci eşuăm, nerealizând nimic.
Toţi avem nevoie de prieteni buni, cei cu care putem să dezvăluim secrete, cu care putem vorbi liber, care să ne înţeleagă, în care să avem încredere. Desigur, va fi greu să găsim astfel de oameni, care sunt îngerii noştri păzitori, care să ne susţină, cei care atunci când facem ceva rău să ne atenţioneze că nu e bine (excludem părinţii, care sunt primii la aşa ceva).
Şi ţineţi minte că nu poţi sacrifica ceva pentru un prieten, dacă nu ai un prieten. Şi că acest lucru se câştigă, nu se cere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu