12 februarie 2012

Cel mai mare defect al meu ?

Cel mai mare defect al meu ?
Ei bine.. am prea multa incredere in oameni. Cred ca toti imi sunt prieteni adevarati, insa ei sunt exact opusul. Si multe persoane mi-au dovedit asta. Persoane de la care nu asteptam o asemenea lovitura. Stiu ca nimeni nu-i perfect, si ca toti gresim. Dar unele lucruri sunt de neiertat. Si nu, NU bat nici un apropo. Vorbesc la general.
O luna si putin, timp in care nu am mai scris pe blog, a fost asa ca un repaus. Gen : Paula si gandurile ei. Adica, ajunsese sa imi fie frica sa mai postez ceva. Era.. ca si cum imi era frica sa mai imi pun gandurile pe hartie ( vorba vine pe hartie. monitor. blog. ce vreti voi ). Adica ( zici ca-s papagal ) am constientizat ca mai sunt si alte persoane care imi citesc blogul in afara de mine si Andreea. Si oarecum, trebuie sa fiu mai atenta la ce zic. Nu e ca si cum mi-ar pasa ce crede lumea despre mine ( mint. imi pasa ) dar e vorba despre mine. Despre ce stie lumea despre mine. Pentru ca un mic lucrusor spus la nervi sau.. intelegeti voi, poate sa-mi distruga viata. Mbine, nu chiar sa mi-o distruga, dar sa mi-o marcheze. Si nu numai pe a mea, ci si pe a altor oameni. 
Ok, o cam dau in dramatizm. E, asta e, cin' ma place, ma place asa cum sunt, nu-mi fac probleme. Si daca nu ma place nimeni, din nou, nu-mi fac probleme, viata nu consta doar in a asculta parerile altora. Viata consta in a fi fericit ( si DA, poti sa fi fericit daca nu ai prieteni. si DA, am trait-o pe pielea mea toata copilaria ). Si nu ma refer la o fericire daia superficiala pe care crezi ca o simti cand te gandesti "sunt fericit". Nununu ! Ma refer la fericirea aia pe care o ai cand vezi ca ceva ti-a iesit asa cum vrei tu, pe care o ai cand iti dai seama ca pe lume mai exista putina arta autentica ( asta daca esti iubitor de arta ). Si stiu ca acum probabil o sa deviez grav de la subiect, dar, eu mereu fac asa, deci, no problem. Stateam si ma gandeam zilele astea ( am avut muuult timp sa ma gandesc, avand in vedere ca saptamana asta am fost doar miercuri si joi la scoala ) si am realizat ca definitia cuvantului "arta" s-a schimbat extraordinar de mult de prin anii 20 pana in prezent. Adica, atunci, arta insemna un tablou complex pictat de nu stiu ce pictor talentat, acum inseamna doua linii si un punct in mijloc. Serios !?  Sau.. cartile tari, gen "Bel Ami" ca tot am citit-o eu pe asta, care contin tot felul de emotii, asta era numita carte ! Numita arta, sa zic asa. Acum, scri acolo ca e un vampir, si vampiru o musca pe frumoasa adormita si aia devine si ea vampir, si gata ! Pac-pac, obtii un bestseller. 

Un comentariu:

  1. sfatul meu: devino indiferenta, este cel mai bine, eu una asa am devenit si mi-e foarteeeeeee bine:x :x

    RăspundețiȘtergere