1 septembrie 2010

O, dulce prietenie.

Si uneori ne mai certam, si uneori mai gresim si ne suparam una pe alta desi motivele nu sunt unele intemeiate, dar pana la urma tot prietene ramanem. O cunosc de 6 ani si ea a fost mereu singura care ma consola cand eram suparata, ea era cea care nu ma critica atunci cand faceam vreo prostie si desi am fost certate vara asta, dupa o luna in care nu ne'am vorbit, Alex, caruia ii multumesc, ne`a impacat. Stiu ca am spus o gramada de lucruri grele pe care nu mi le`am inchipuit vreodata ca o sa le spun. Insa, sincera sa fiu nici macar nu mai stiu de ce ne`am certat. Chiar daca uneori mai greseste si mai spune cate ceva la nervi nu o spune cu intentie si stiu ca in adancul sufletului imi este o prietena adevarata. 

    acest post ii este adresat Andreei, cea care mereu m`a sprijinit sa fac unele lucruri si care mereu m`a sfatuit. :)

Un comentariu: